Despre mine

miercuri, 18 decembrie 2013

Pentru cei netalentati!

   
            Dragul meu, ...da! Tu, cel care te consideri netalentat! Stiu, ca ti se spune ca nu exista om fara talent, ca fiecare  are un ''dar'' al lui, o aptitudine( sau mai multe) cu care a fost inzestrat de la nastere. Ca trebuie doar sa iti descoperi ''dar-ul''! 
            Dar, la un moment dat, dupa ce ai epuizat lista cu ''talente'' recunoscute de societate  care ti-ar fi asigurat ''succes-ul'' in viata, ajungi la concluzia ca esti netalentat! Si, pe parcusrsul incercari tale de a-ti descoperii aptitudinile, ai intalnit oameni ''binevoitori'' care te-au incurajat spunandu-ti: '' Nu esti bun de nimic'', si renunti sperand ca intr-o zi ''talentul'' tau va iesi la iveala si  o sa-i ''dai gata'' pe toti.
            Acum, cu riscul sa te descurajez si mai tare am sa iti spun un adevar care nu ti se spune : Exista oameni netalentati. Ei sunt cei care renunta, cei care abandoneaza, cei care asteapta. Aptitudinile sunt formate din: munca + ''inclinatie naturala''. Chiar daca iti lispseste ''inclinatia naturala'', prin ''munca'' poti deveni un ''talent'', nu vei fi un ''talent inascut'' dar vei fi un ''talent''. Ex. Iti place sa canti, dar stii ca nu ai voce ( ti s-a spus de nenumrate ori), canta! Canta pentru tine, canta pentru sufletul tau! Si iti garantez ca, in timp, vocea ta se va imbunatati! Principiul acesta, se aplica la toate ''talentele''!
            Dragul meu, in final vreau sa te povatuiesc sa nu cauti ''recunoasterea'' societatii! Munceste si descopera-ti ''talentele'', dar fa-o pentru tine, fa-o pentru sufletul tau, fa-o pentru cei din jurul tau spre a le face viata mai placuta, spre a le aduce un zambet sau o lacrima. Si daca ti-e scris, ''recunosterea'' te va cauta ea pe tine!
                                                                                                   Cu stima, Taranu'                     

duminică, 29 septembrie 2013

Cand dragostea devine centru de dezintoxicare...

            De cand a cunoscut-o, viata lui s-a schimbat. Ea era tot cel el nu era: era inteligenta, amuzanta, mereu vesela si vedea binele din orice peroana si cel mai important aspect, era inocenta. El era '' manjit'': consuma  droguri, frecventa ''fetele binevoitoare de pe marginea trotoarului'' etc. S-a indragostit instantaneu, fiind un baiat dragut si cu sarm nu i-a luat mult timp sa o '' convinga'' si au inceput o relatie.
            Odata cu iubirea, in inima lui s-a nascut si dorinta de schimbare: nu mai avea nevoie de droguri, acum ea era ''drogul'' lui, nu mai avea nevoie de alte fete- ea era ''fata'' lui. Bineinteles, nu a indraznit niciodata sa ii spuna de ''viata lui secreta'', cu toate ca a vrut de cateva ori, dar de teama ca o va pierde, a renuntat. Dorinta de schimbare s-a materializat si dupa lupte dure si chinuitoare, fara sa aibe nevoie de ajutor extern, a reusit sa ramana ''curat''.
            Acum, cand scriu aceste randuri, ''El'' e ''curat'' de luni bune, dar ''Ea'' a pus capat relatiei.(nu cunoc motivul)
            Ce m-a surprins, in mod placut, in toata povestea, a fost atitudinea lui de dupa despartire. Imi spunea, chiar daca s-a terminat, o s-o ''respecte mereu si ii va fi recunoscator intotdeuna, ca pentru o perioada de timp a acceptat sa imparta bucuriile si necazuriile cu el ''.
            A fost '' atins'' de dragoste si a ajuns un om schimbat, in bine! Cunosc oamenii, care au fost ''atinsi'' ,la randul lor, de dragoste si cand ''flacara'' s-a stins, in suflet le-a ramas doar ura.
            Prietenul meu e acum pregatit, ca data viitoare, cand se va reaprinde ''flacara dragostei'', sa poata sa stea demn si fara ''frici''!
                 
                                                                                                                                                                                 Cu stima, Taranu'

                                   
            

miercuri, 28 august 2013

Where is the love?

     Un bun prieten de-al meu are tatuat pe mana imaginea alaturata, bineinteles, la fel ca toti cei din grupul nostru de prieteni, am fost curios sa ii aflu semnificatia (stiam ca orice tatuaj care se respecta are o semnificatie). Si l-am intrebat. Zambind, el mi-a raspuns printr-o intrebare:- ''Where is the love''?(Unde e dragostea?) Eram contrariat, ma asteptam la un raspuns care sa imi satisfaca curiozitatea, nu la unul care sa o atate si mai tare- chiar ma gandeam febril la un posibil raspuns cat de cat satisfacator. El a observat ca cloceam un posibil raspuns, si ma opreste, zicandu-mi: " Robi, in caz ca nu ai prins ideea, semnificatia tatuajului e de fapt o intrebare: "Where is the love?''  Bucuros ca nu mai trebuie sa ii raspund, ii zambesc. De la aceasta conversatie a trecut ceva timp, dar intrebarea ''Where is the love?'' m-a bantuit de nenumarate ori, mai ales cand mi se parea ca iubesc si feedback-ul era negativ, sau cand mi se povestea ca oamenii care s-au iubit acum se urasc de moarte, cand cuplurii cu copii  se despart, cand frate nu se mai intelege cu frate s.a.m.d. Nu poti sa nu simti din ce in ce mai tare ''frigul'' care se lasa peste relatiiile noastre cu cei din jur si invitabil ne intrebam: Unde-i dragostea? Am prieteni care au cautat dragostea in sex, si au schimbat partenerele una dupa alta. Dar acum sunt singuri si ''satui'' de asa o viata si se intreaba: Unde-i dragostea? Am prieteni care au crezut ca dragostea inseamna bani si putere, dar dupa ce au ramas si fara una si fara cealalata, se intreaba si ei : Unde-i dragostea? Am prieteni  care au crezut ca dragostea se gaseste la  biserica,  dar s-au  transformat, privind la cei din jur, in judecatori  si  calai. Acum se intreaba si ei: Unde-i dragostea?
              Am prieteni care au ales sa traiasca dupa un set de valori, dupa principii. Care au ales sa fie fideli si loiali partenerilor de viata. Care au ales ca ''da-ul lor sa fie da, si nu-ul nu''. Care sunt gata sa se sacrifice pentru cei dragi. Care stiu sa se bucure de un rasarit, de un cer instelat.....de o noapte cu luna plina. Care sunt multumiti cu viata lor chiar daca au trecut prin greutati, si nu uita niciodata sa plece capul si sa multumeasca lui Dumnezeu pentru leectiile invatate  si pentru cele neinvaate, pentru frumos  si pentru urat. Care nu au asteptari eronate de la cei din jurul lor, si stiu sa ofere intelegere atunci cand e nevoie. Care iubesc indiferent daca sunt iubiti sau nu.
             Ei nu se intreaba: Unde-i dragostea? Ei o traiesc in fiecare zi!



                                                                                                               Cu stima, Taranu'