Fara titlu'!

                   Ne naştem, creştem, şi ajungem la vârsta cănd ne alegem  drumul în viaţă.  Nu mai decid parinţii ce să facem, cum să ne îmbrăcăm, cum să ne comportăm ci ne croim propriul drum, facem propriile alegeri! Pe scurt: ne maturizăm. 

                    Intrăm în acest ‘’proces de maturizare’’: plini de avânt, de energie, dornici de-a cunoaşte viaţa cu bune şi rele, plini de idealuri şi vise, cu lumină  şi voioşie în privirii. Însă, la un moment dat în viaţă, pe lângă multe împliniri (de care sigur o să ai parte) se vor aduna şi mai multe neîmpliniri. Pe lânga multe alegeri bune se vor aduna şi mai multe alegeri mai puţin inspirate.

                    Cu fiecare neîmplinire, cu fiecare alegere mai puţin inspirată simţi cum o particică din tine moare. Cu fiecare an adunat vârstei tale, se înmulţesc  neîmpliniriile, cu fiecare neîmplinire  moare câte o particică din tine. Cu fiecare particică moartă devi tot mai ursuz, mai temător, mai invidios, lumina şi voioşia din priviri  se sting. Ajuns în stadiul ăsta întotdeuna alţi sunt de vina pentru neîmplinirile tale sau divinitatea, care a fost ''prea crudă'' cu tine. Dacă ai familie, îţi vei revărsa frustrările asupra lor făcându-le viaţa un ‘’mic’’ iad.

                     În câteva cuvinte am încercat să ‘’zugravesc’’ o cale pe care foarte mulţi oameni aleg să meargă. Toţi ne lovim de neîmpliniri şi alegeri greşite, însă nu toţi răspundem la fel. Tu cum răspunzi? Alegi un ‘’altfel’’ de drum? Sau în faţa neîmplinirilor, alegi drumul cel mai usor?

                                                                                                 Cu stimă, Ţăranu’