Draga mea, încep prin a-ţi spune că te-am iubit şi pentru o vreme ai fost totul pentru mine. Tu erai sfetnicul meu. Oriunde mergeam, te luam şi pe tine. Sfaturile tale îmi păreau pline de înţelepciune şi te ascultam în toate. M-am supărat puţin când s-au mutat la noi prietenele tale, dar erau aşa de înţelepte şi pline de şarm... încât le-am acceptat imediat. Cu voi alături, mă simţeam cel mai inteligent om de pe Terra.
Însă, de la o vreme am observat că toţi cei apropiaţi mă ocoleau, dar te aveam pe tine şi nu mă interesau ceilalţi. Datorită ţie mi-am dat seama că toţi sunt proşti şi că nu e bine să fiu văzut în preajma lor.
Toate astea până într-o zi când am întâlnit-o pe EA. Eram pe stradă şi am simţit o mână pe umăr. M-am întors. Era EA! S-a apropiat de urechea mea şi mi-a spus despre tine. Mi-a spus adevărul: mi-a spus că sunt mulţi prinşi în mrejele tale, că nu-s singurul, şi că tu nu poţi iubi. Mi-a mai spus că de fapt sfaturile tale sunt doar pentru a râde de cei pe care îi prinzi în plasa ta. Şi întotdeuna le aduci şi pe prietenele tale cu tine şi faceţi mult rău.
De aceea draga mea PROSTIE, îţi scriu această carte de despărţire, nu vreau să mai faci parte din viaţa mea. Mă despart de tine, şi te rog să le iei şi pe prietenele tale, Mândria, Lenea şi Minciuna, şi să nu vă mai întoarceţi niciodată. Nu mai sunteţi binevenite în casa mea.
În inima mea acum e loc doar pentru EA. Încă-i mai simt parfumul. După întâlnirea cu EA, mi-a spus să o caut şi-a plecat. De atunci o caut mereu, dar tot ce am găsit e urma parfumului EI...
Cu stima, Taranu 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu